Nașterea după termen (postmaturitatea)
Informații despre nașterea după termen
Un copil este considerat a fi născut după termen dacă depășește 2 săptămâni (14 zile) după cele 9 luni (280 zile) de gestație calculate de la data ultimei menstruații. Acest calcul este extrem de important deoarece dacă nașterea este întârziată cu 3 săptămâni, rata de mortalitate infantilă se triplează. În decursul timpului definiția termenului a evoluat. Astfel, câteva surse consideră un copil postmatur dacă este născut la o săptămână după cele 9 luni, însă marea majoritatea iau în considerare un interval de minim 2 săptămâni. Din punct de vedere statistic, mai puțin de 6% dintre copii se nasc după termen.
Cauze ale nașterii după termen
În primul rând este important să se realizeze un calcul exact al datei de naștere; când nu se întâmplă acest lucru bebelușul se poate naște înainte sau după termen (există și cazuri în care copilul nu se naște după termen deoarece mama nu este sigură de data ultimei menstruații - de obicei are loc o verificare de tip ecografic). Trebuie subliniat faptul că data probabilă de naștere reprezintă pur și simplu o aproximare și nu o certitudine.
Simptome ale copilului postmatur
Simptomele postmaturității variază. Cel mai adesea este vorba despre: piele uscată care se exfoliază, unghii crescute excesiv, crevase în palmele/călcâiele bebelușului, un strat adipos minim, păr pe scalp din abundență și tegument maroniu, verzui sau gălbui (din cauza pătării cu meconiu a pielii), stare mai alertă a copilului. Medicii pun diagnosticul de postmaturitate pe baza aspectului fizic al copilului și al duratei sarcinii. Unii bebeluși nu prezintă niciun semn de postmaturitate sau prezintă foarte puține.
Gestionarea copilului postmatur
Odată ce un bebeluș este diagnosticat drept postmatur, în primul rând este important să fie monitorizat suplimentar (pentru a urmări menținerea sănătății în parametri normali). În acest sens înregistrarea mișcărilor fetale (test fetal non-stres) reprezintă cel mai bun indicator al sănătății (mai puțin de 10 mișcări în 2 ore nu sunt un semn bun - reducerea numărului de mișcări poate indica deteriorarea placentei). De asemenea, este de ajutor monitorizarea electronică fetală; se utilizează un cordiotocograf pentru a verifica ritmul cardiac al copilului mai mult de 30 minute (dacă este normal, travaliul nu este indus). Alte modalități de monitorizare: ecografie (evaluează cantitatea de lichid amniotic, respectiv aspectul placentei - se va deteriora efectiv după 48 săptămâni gestaționale; poate să nu fie precisă în cazul în care copilul este mai mic decât în mod normal), profil biofizic (verifica ritmul cardiac, tonusul muscular, mișcarea, respirația fătului și cantitatea de lichid amniotic), examen Doppler (măsoară cantitatea de sânge din/din afara placentei).
Sursa: http://www.qbebe.ro/